Vara s-a sfârșit Mai 05

Vara s-a sfârșit – film obligatoriu pentru părinți

Vara s-a sfârșit

Echipa, la premiera de la MȚR. M-am dus cu gândul să aranjez un intrviu cu Șerban Pavlu. Însă la mijlocul filmului, m-am răzgândit: Nicholas Bohor e omul zilei!

Regia: Radu Potcoavã
Scenariul: Cristina Bîlea
Cu: Dan Hurduc, Nicholas Bohor, Crina Tofan, Șerban Pavlu, Ofelia Popii, Valentin Popescu, Dorian Boguță

De azi, în cinematografe! Film opțional pentru copii, obligatoriu pentru părinți! 

Un oraș pe malul Dunării, 1999. Mircea (Nicholas Bohor) are aproape 14 ani și așteaptă eclipsa. Copil cuminte, studios, bine crescut. Vine autobuzul – de unde o veni el, pentru că nici asta nu se precizează. Din autobuz coboară băiatul cu bicicleta, venit de la București – Alex (Dan Hurduc). Și totul se schimbă.

Alex devine mentorul lui Mircea: îl învață să meargă pe bicicletă; îi dă să asculte hip-hop la walkman: B.U.G. și Paraziții; îl învață jocuri pe calculator. Și se miră – și noi, odată cu el – de discrepanța dintre Bucureși (și orașele mari) și orășelele astea mai mici, aflate în paragină, în amorțeală și uitate de Dumnezeu. Dar mentoratul ăsta e plătit cu inocența lui Mircea.

În apă, însă, în Dunăre, Mircea îi dă clasă. Pentru că e în mediul lui. Pentru că toate valorile sunt relative și fiecare are ceva al lui, are un teritoriu al lui în care e rege.

Ce se întâmplă nu vreau să povestesc, pentru că întâmplarea este doar ambalajul în care sunt îmbrăcate mesajele.

Bine, e filmat în Cernavodă, ăsta nu-i un secret. Vedem peste Dunăre, din partea cealaltă decât vedem de obicei, în drum spre mare, și e un peisaj excepțional de care nu face nimeni caz.

Vara s-a sfârșit

Nicholas Bohor (Mircea) și Dan Hurduc (Alex)

Rolurile celor doi copii sunt de mare întindere, iar foarte tinerii actori îi eclipsează copios pe adulți. Sigur, Valentin Popescu are același rafinament special dintotdeauna în rolul lui ‛nea Ilie, prietenul cel mai bun al lui Mircea, dinaintea venirii lui Alex. Ofelia Popii îmbracă rolul mamei în așa fel încât nu știi cine cui s-a adaptat: actrița rolului sau rolul actriței. Iar Șerban Pavlu se descurcă perfect și dezinvolt în rolul tatălui laș, de două ori laș: laș față de mamă, laș față de copil, incapabil de a-și asuma vreo răspundere, incapabil de a sta lângă copilul lui și de a-l susține.

Dar oricât de buni ar fi actorii consacrați, acești doi copii, Nicholas Bohor și Dan Hurduc, nu le dau nicio șansă în această distribuție – îi surclasează fără discuții. Sigur, așa a fost scris scenariul – adică așa l-a scris Cristina Bîlea, pentru că nu s-a scris singur – să fie reflectorul cel mare pe cei doi copii.

Și dacă fiecare în parte este strălucit pe rol – Nicholas Bohor, în rolul copilului provincial cuminte; Dan Hurduc, în rolul băiatului de București, cu fițe-n cap, dar cu o inimă mare – împreună fac un cuplu atât de solid și atât de mobil în același timp, încât funcționează perfect. Se pun în valoare unul pe celălalt la un nivel care cred că tocmai a scris o pagină de antologie.

Imaginea semnată de Oleg Mutu are ceva special și nu pot să precizez ce. În cea mai mare parte a filmului am simțit că privesc de la înălțimea unui copil, că mă copleșește puțin realitatea, că planul imediat îmi ia perspectiva. Și, da, cred că așa vedeam în copilărie. Am avut inclusiv acea senzație de mult uitată: când întorcea autobuzul, simțeam că mă întorc eu cu scaunul.

De ce zic că e un film obligatoriu pentru părinți? Pentru că despre asta e vorba în miezul lui: Părinți, fiți atenți la copiii voștri! Nu-i descurajați să vorbească, nu presupuneți că știți întotdeauna despre ce e vorba, că ceea ce-i indispune și-i frământă sunt simple toane de copii.

Copiii nu vorbesc, nu spun. Pentru că, din lipsa experienței de viață și din cauza autorității părintești, au tendința să ascundă totul. Interpretează în felul lor prietenia și solidaritatea. Se cred mai vinovați decât sunt și nu știu când este cazul să ceară ajutor. „Mie poți să-mi spui orice,” zice mama la un moment dat. Pe bune? Păi dacă poate, atunci de ce nu poate?

Vara s-a sfârșit, Dan Hurduc

După vizionare, Dan Hurduc pregătindu-se pentru un concert cu trupa lui.

Unul e dintr-o familie cuviincioasă, muncitoare, dintr-un orășel modest de provincie; celălalt e „din Colentina, București”, cu părinții despărțiți și plecați, oricum, prin Italia – dar sunt unul și același copil, sau adolescent, cu aceeași nevoie de afecțiune, de prietenie și de independență, cu aceeași tendință de desprindere din cuib și cu același univers interior greu de pătruns de mintea unui adult. Pericolul există oricum.

Iar finalul e ca o palmă dureroasă pe obrazul întregii noastre generații: în timp ce noi ne uităm la eclipsă și ne maimuțărim cu ochelari de carton, Mircea, un băiat care tocmai a împlinit paisprezece ani, pare singura conștiință de veghe. Și niciun fenomen astronomic, nimic din ce se întâmplă în galaxie nu mai are importanță pe lângă drama personală.

Părinți care încă vă creșteți copiii, mergeți la filmul ăsta și puneți-vă pe gânduri!

Puteți vedea trailerul oficial al filmului aici.

Anunțuri